Vis (oniric) în nuanțe portocalii cu inflexiuni de solzi aurii

Se făcea că eram într-o grădină cu portocali de aur. Si era si o căldură, mama ei de culoare galben, că nu am suportat-o niciodată.

CaNiculă, mon cher, adevărat festin biodegradabil arămiu. Iarba, de un albastru spălăcit, mai avea puțin si se amesteca cu putorile de portocale pârguite căzute de la atâta cuptor.

O zamă groasă, plină de materii organice, portocale, limacsi si iarbă albastră, ne strângea si ne făcea sa stăm aproape unul de altu.

Portocalele zburau una după alta, de ziceai, că sunt trase dintr-un tun antigravitațional, în toate parțile. Pisica de mare, prietena lor, le prindea, le musca, apoi le abandona pe gazonul albastru, cu o grație demnă de un artilerist medieval.

Nu pot să nu vă zic si finalu, ar fi păcat. A început să plouă in Oceanul Atlantic. Mic, posac, mărunt….

Ne-am deschis umbrelele si am început să facem ce stim noi mai bine. Să dansăm în mocirlă…

Anunțuri

About this entry